miercuri, 16 octombrie 2013

Călătorie în timp

Am visat mereu să călătoresc în timp. 


Să închid ochii pe o bancă într-un parc şi să mă trezesc în anii 1920, într-o gară, urmărind din spatele unui evantai doamnele cu rochii elegante şi domnii cu pălărie şi costum la patru ace. 


Să ascult trenul din depărtare şi să-l admir apoi cum trece mai departe, în timp ce eu rămân singură în staţie.


De nicăieri, de mine se apropie un tânăr cu alură ciudată, care priveşte prin mine. Are în mână un plic din care scoate o scrisoare pe care o citeşte cu degetele tremurânde. Se mai uită o dată în direcţia mea şi pleacă, zâmbind trist. 


Pare că mă cunoaşte. Poate l-am întâlnit într-o altă viaţă sau poate e şi el un călător în timp, ca mine...


Această poveste mă duce cu gândul la o altă poveste pe care am ţesut-o acum ceva timp. 

Mai jos este filmuleţul "clasic" în care mi-am permis să joc, să visez şi să transced timpul: 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.