duminică, 17 ianuarie 2016

Lui Eminescu


                          O candelă ţi-aprind pe aripile nopţii
                          Luceafăr ostenit, rătăcitor prin lume
                          Ca drumul să-ţi găseşti, din nou spre călimară
                          Şi versul tău sihastru să poarte iar un nume.

                          Eşti visul nemuririi pictat pe chipul ţării
                          Strălucitor ca luna pe bolta îngerească
                          Cuvântul ţi-este ruga adusă frumuseţii
                          Urzită între file de-o pasăre măiastră.

                          Copil pribeag ce-n codru îşi pierde veşnic urma
                          Născut din spuma mării şi botezat de aştrii
                          De braţele nefiinţei te reazemi singuratic
                          Uitaţi de dor te cheamă, şăgalnici ochi albaştri.

                          Hai, vină, drag luceafăr, mai naşte-te o dată,
                          Din rime-nvolburate să zămisleşti cunună
                          S-o poarte cu mândrie români de pretutindeni
                          Şi steaua ta sublimă nicicând să nu apună. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu